Povestea Iepurașului Ronți

poveste scrisa de psiholog Maria Baumgarten

Sursa foto: https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images

Ronți era un iepuraș tare drăguț de la grupa mică din gradiniță. Îi plăcea să danseze, să cânte, să asculte povești, dar cel mai mult îi plăcea să ronțăie. Zilnic cerea ceva de ronțăit.

Când era acasă, mama și cu tata Iepurilă aveau senzația că Ronți le va ronțăi și urechile, cerea întotdeauna ceva din cămara fermecată, în care erau resurse nesfârșite de hrană. La grădiniță i se făcea foame înainte de gustărică și ca să își potolească dorința de ronțăit, ronțăia la jucării.

Iepurașul Ronți dorea întotdeauna ca lucrurile să iasă așa cum vrea el, de exemplu, când avea poftă să se joace cu o jucărie, el dorea ca în acel moment jucăria să fie a lui; dacă mergeau la masă dorea să fie întotdeauna primul la rând; dacă se dădeau cu leagănul alți copii în spațiul de joacă din curte, el dorea ca în acel moment să se dea el. Când i se spunea să-și aștepte rândul, Ronți devenea atât de supărat încât dacă nu avea la el ceva de ronțăit își rodea propriile unghii, așa că de multe ori Ronți era cu mâna în gură, ronțăind la propriile unghii. Cu timpul, se obișnuise așa de mult sa își ronțăie unghiile, încât începuse să se simtă liniștit doar atunci când și le putea roade.

Orice întâmplare nouă, sau persoană nou cunoscută îl agita și îl făcea să-și roadă unghiile până când se calma. Chiar și când făcea o prostioară și mama, sau la grădiniță, doamna educatoare, îl dojenea, el folosea ronțăitul unghiilor ca să se simtă mai bine.

La ora de somn, până când adormea, Ronți era văzut deseori cu degetul în gură.  De asemenea, unghia era ronțăită și când se plictisea și simțea că nu e nimic interesant de făcut. Ajunsese să-și ronțăie unghiile fără să își mai dea seama ce face. Așa că ronțăind azi, mâine, practic, în fiecare zi la propriile unghii, unghiile atât de frumoase ale lui Ronți deveniseră triste, mici și urâte. Dințișorii cu care ronțăia morcovi și mânca multă salată începuseră să se tocească și să-l doară. Cu toate acestea, Ronți continua să bage degetul în gură, deși mama și tata Iepurilă încercau să-l convingă în fiecare zi să renunțe la acest obicei urât.

Într-o noapte, iepurașul a visat: se făcea că era într-un câmp mare cu mulți morcovi unde era plin de iepurași care mâncau fericiți la morcovi. Numai el stătea deoparte și se uita, deoarece unghiile nu mai avea, le mâncase de tot și nu mai putea să scoată din pământ morcovii cu lăbuțele, pentru că îl dureau. Când, în sfârșit, un alt iepuraș i-a dat și lui un morcov și l-a dus fericit la gură să-l mănânce, a realizat că dințișorii lui, care până atunci erau frumoși și puternici, deveniseră tociți și dureroși și nu a reușit să mestece morcovul.

Ronți s-a trezit speriat și s-a decis să facă ceva pentru a nu-și mai roade unghiile, așa că s-a hotărât să ceară ajutor, domnului Știe Tot. Domnul Știe Tot era un iepure foarte inteligent care avea soluții la toate problemele. Așa că, dimineața, Ronți a rugat-o pe mama lui să-l ducă la Domnul Știe Tot.

- Hei, bună dimineața, Ronți, spune domnul Știe Tot. Ce te aduce pe la mine?

- Păi, păi… se bâlbâie Ronți, nu se simțea bine să recunoască că unghiuțele lui sunt mici și triste din cauză că le-a ronțăit. Îi era groază să spună și de dințișorii tociți și dureroși.

Dar pentru că domnul "Știe Tot" chiar știa tot, i-a zis lui Ronți:

- Hei Ronți, te-ai decis să renunți la ronțăitul unghiilor? Dacă da, ai venit la cine trebuie, eu chiar pot să te ajut!

- Serios!? Se miră  Ronți, plin de speranță și bucurie. Știi, domnule "Știe Tot", eu chiar nu vreau să-mi ronțăi unghiile, dar chiar nu mă pot abține, nici nu-mi dau seama când o fac și sunt tare trist. Vreau să am din nou unghii frumoase și dinți puternici. Știi, Domnule Știe Tot, eu nici nu mă mai pot juca că mă dor lăbuțele, iar când mănânc dințișorii nu mai reușesc să mestece mâncarea, pentru că s-au tocit și mă doare burtica din cauza asta.

- Știu, știu, Ronți, eu te voi ajuta, dar trebuie să faci exact ce îți spun. Ești pregătit?

- Da! spune Ronți, plin de bucurie.

- Fii atent, Ronți! Știai că toată lumea greșește?

- Chiar și tu domnule Știe Tot?

- Da, chiar și eu, dar când greșesc și cineva mă ceartă pentru asta, eu nu îmi rod unghiile.

- Nu? Dar ce faceți domule "Știe Tot"?

- Îmi recunosc greșeala, încerc să o repar și, bineînțeles, îmi cer scuze. Eu știu că toți greșim uneori și pot să accept să fiu certat de doamna "Știe Tot", care, fie vorba între noi, chiar le știe pe toate. Cei doi se uită ghiduș unul la altul și încep să râdă.

- Dar atunci când vrei să fii primul la rând și nu poți, pentru că mai sunt și alți copii care vor același lucru, ce faci, domnule Știe Tot?

- Păi, când eram eu la grădiniță, aceste lucruri le lăsam în seama doamnei Educatoare, ea știa întotdeauna ce e mai bine pentru noi copiii și ce trebuie să facem ca să fim prieteni cu toții. Și pentru că toți copiii din grupa noastră mica eram prieteni unii cu alții, nu ne supăram oricine ar fi fost primul, pentru că oricum era un prieten de-al meu și prietenii nu se supără între ei, pentru un lucru atât de mic. Iar eu știam că sunt important, indiferent că sunt primul sau ultimul la rând.

- Dar, domnule Știe Tot, când voiai să adormi de amiază și somnul nu venea, ce făceai?

- Păi, în acele momente, împreună cu prietenii mei de la grădiniță, am învățat cum să ne relaxăm. Dacă dorești, pot să te învăț una din metodele mele de relaxare și pe tine, iar tu să înveți și să exersezi împreună cu prietenii tăi de la grădiniță, ce zici?

- Da, sigur că vreau, sunt numai ochi și urechi!

- O.K., Ronți, hai să încercăm împreună! Fii atent: prima dată învățăm cum să respirăm astfel încât corpul nostru să se simtă liber și ușor. Tragem ușor aer în piept până numărăm la trei, haide, începem, inspirăm 1….2….3...HHHHHHHHHHHHAAA, acum ținem aerul în piept până numărăm la doi 1…2, iar acum expirăm adică scoatem aerul din piept, până numărăm iar la 1…2…3 ... HUHUHUHUHU. Ai reușit, Ronți?

- Da, am reușit!

- Bravo, hai să mai încercăm de câteva ori. Acum eu cred că ești pregătit să renunți la ronțăitul unghiilor, ce zici?

- Da, cred că da, domnule Știe Tot.

Așa că, Ronți a plecată fericit înspre casă, plin de nerăbdare să le povestească și prietenilor lui de la grădiniță ce a învățat de la Domnul Știe Tot.

Ronți, de atunci, a pus în aplicare tot ce i-a spus domnul Știe Tot ajutat de părinți și doamna Educatoare care i-au amintit, de cât ori uita, de lucrurile învățate.

Ronți a mai reținut un lucru, că domnul Știe Tot, deși le știa pe toate și el greșea din când în când și asta îl făcea pe Ronți să se simtă foarte bine.